Get Adobe Flash player

Valea Seacă

În valea din dreapta a braţului pârâului Casin, la 8 km de Sânzieni se află Valea Seacă. Drumul către sat duce sub o imensă poartă secuiască sculptată. Prima amintire scrisă a satului datează din anul 1311.În acele timpuri aici trăia un grup de ţărani liberi, care luptau sub acelaşi steag cu secuii, mai târziu au devenit iobagii familiei Apor.

Satul a aparţinut de comitatul regal Alba de Sus până în anul 1876, când a fost alipit de Ţinutul Trei Scaune. Locuitorii sunt romano-catolici, în locul bisericii medievale au ridicat în 1798 biserica de azi, în cinstea Sfântului Bertalan, înconjurând-o cu un zid de piatră. În piaţa din faţa bisericii se află monumentul Eroilor, ridicat în memoria celor căzuţi în lupta pentru libertate şi în războaiele mondiale.

În Valea Seacă educaţia a început la mijlocul secolului al 18-lea. Înainte de reforma educaţiei introdusă de Maria Tereza în anul 1777, în sat se desfăşura educaţie instituţionalizată.Clădirea de azi a şcolii a fost terminată în anul 1967, preluând în anul 2001 numele renumitului fiu al satului Opra Benedek. Lângî şcoală, în antreul Căminului Cultural a fost înălţată o statuie în memoria episcopului Marton Aron, în anul 2006. Trecutul satului Valea Seacă este strâns legat de numele familiei Potsa, dintre care mai mulţi au fost protectori ai satului. Casa lor de odinioară este azi un obiectiv turistic, actualii locuitori păstrându-i specificul original. Conacul construit în stil clasicist se află în partea de jos a satului. În acest sat secuiesc simplu, prietenos se pot întâlni numeroase forma ale arhitecturii în lemn.

Case de lemn cu pridvor, porţi cu acoperiş de şindrilă, care nu sunt decorate cu motive populare ca în alte aşezări secuieşti. O altă atracţie a satului este o moară de apă construită în secolul al 19-lea. Construcţia a fost declarată monument de 50 de ani, astfel şi azi poate fi văzută în forma ei originală, funcţionând.

alt

Fosta biserică a satului, a fost aşezată în apropierea prezentei biserici, în valea pârâului Clopotniţa. În 1620, în loc de Petriceni apare Valea Seacă în actele contemporane bisericeşti, ceea ce presupune că a avut biserică şi înainte.

În 1735 Kastal János, general vicarian, a găsit biserica în stare dărăpănată. În locul bisericii ruinate în 1798 s-a construit una nouă. Patronul se vede şi pe pictura din altar este Sfântul Bartolomeu. Valea Seacă şi înainte şi după reformaţie a rămas sat catolic.

Din secolul XVIII, are biserică catolică care stã în picioare şi astăzi. Biserică de altă confesiune n-a avut niciodată. Parohia, şi tabla de amintire vizibilă pe clădire, dovedeşte că în 1909 s-a construit „Statusul Romano Catolic din Transilvania, cele două sate (se înţelege şi Petriceni) şi preotul Balogh Ignácz”. În antreul gardului de biserică stă din amintire milecentenară stâlpul funerar din lemn sculptat, lucrare a lui Tubák Vince.

 

alt

MEMORANDUMUL EROILOR DE LA VALEA SEACĂ A RĂZBOIULUI MONDIAL

 

Memorandumul decorativ din piatră, se află în centrul satului, în piaţa din dreptul bisericii. Ridicat în 1928, constructorii au fost Laub Ede şi Lajos, cioplitori in piatră din Poiana. Pe obelisc se pot citi şaizeci de nume.

Tot pe acest memorandum sunt scrise şi numele celor căzuţi în al doilea Război Mondial.

Douăzeci şi unu de nume au fost înscripţionate. Pe lângă numele celor de la cele două conflagraţii mondiale sunt şi numele celor de la Valea Seacă căzuţi în Revoluţia maghiară pentru independenţă din 1848-1849.

 

 

alt 

STÂLPUL FUNERAR DIN LEMN SCULPTAT ÎN 1956

 

Stâlpul funerar din lemn sculptat a fost ridicat în curtea şcolii Ópra Benedek, în octombrie 2006 la cincizeci de ani de la Revoluţia pentru Independenţă din 1956, în cinstea lui Ópra Benedek de către absolvenţii din promoţia 1954 a şcolii gimnaziale de prelucrare prin aşchiere a fierului din Braşov.

Lucrarea comemorativă a fost sculptată de Antal Ferenc şi Antal Balázs. La serbarea de inaugurare au luat parte viteazul Lay Imre din Miercurea Ciuc şi mai mulţi membrii ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici ai judeţului Harghita, care cu pietate şi-au dus aminte de evenimentele din 1956 pentru care a fost condamnat la mulţi ani de închisoare şi Ópra Benedek.

  

alt 

STATUIA LUI MÁRTON ÁRON

 

În parcul creat în curtea şcolii se află statuia din lemn a episcopului Márton Áron, lucrare a sculptorului Tamás Károly din Mereni.

Răposatului conducător al clerului i-au mai fost ridicate statui în Trei Scaune de Sus, Târgu Secuiesc şi Ghelinţa.

 CONACUL LUI PÓTSA

alt

Conacul familiei Pótsa, construit cu semne neoclasiciste, se află pe un teren spaţios în partea de jos a satului, împrejmuit cu un zid de piatră. Nu este cunoscută perioada construirii conacului. Intrarea de la stradă pe proprietate este asigurată de o poartă îngustă , soluţie des întâlnită pe străzile înguste din satele Trei Scaune. Acoperit cu ţiglă, între stâlpii masivi ai portiţei şi a porţii de intrare a trăsurilor/maşinilor se află create compartimente. În partea stângă a porţii conacului între zidurile neînvelite a hambarului, bolta pivniţei de vin începe să se dărăpăne.

Din fericire în clădirea conacului se locuieşte, aflându-se astfel într-o stare destul de bună. Planul dreptunghiular, cu subsol şi parter, este acoperit în totalmente de un acoperiş tip cort. În faţa intrării principale se află prispa ca un timpan pe stâlpi, asigurând o simetrie a clădirii. În partea din spate se află o prispă îngustă, care în mijloc este întreruptă de o construcţie folosită în trecut drept vatră. Pe faţada construcţiei şi pe cele două laturi scurte, în dreptul streşinei se înalţă un pervaz din cărămidă tencuită, care accentuază conturul prispei. O parte din jaluzelele conacului văruit în alb a fost schimbată, dar se păstrează încă aici, în fosta sufragerie o teracotă pătrată, a cărui duplicat il găsim în castelul Kálnoky de la Micloşoara.

Conacul şi împrejurimile vii aparţinătoare lui Pótsa Zsuzsanna în 1918 a fost cumpărat de Rettegi Ferenc pentru familia lui numeroasă. Urmaşii şi moştenitorii lui trăiesc şi azi în conac. 

PLACHETA COMEMORATIVĂ ÓPRA BENEDEK

 Pe peretele şcolii din Valea Seacă se află placa comemorativă a pedagogului Ópra Benedek (1907-1978), anchetat pentru mişcarea din ’56, care a fost lucrarea sculptorului Vetró András din Târgu Secuiesc. şcoala construită în 1967, din 26 mai 2001 poartă numele marelui născut al satului. Opra Benedek s-a născut în Valea Seacă la 12 aprilie 1907 într-o familie de pedagogi. Tatăl, Ópra Pál, este pedagog născut la Petriceni, mama, György Anna, învăţătoare de la Valea Seacă, mamă cu patru fii, iubită foarte mult de aceştia. Ópra Benedek începe învăţăturile sale în satul său natal, după care dă bacalaureatul în Gimnaziul Romano Catolic de la Târgu Secuiesc. La Cluj Napoca de la Facultatea francezo-româno-maghiară primeste diploma de pedagog. Predă la Târgu Secuiesc, şimleul Silvaniei, Miercurea Ciuc şi Braşov. Vocaţia faţă de pedagogie şi cinstea, stârnesc recunoaştere în rândul pedagogilor. În 1958 a fost condamnat pe nedrept în urma unor dosare prefăcute. Este condamnat la 25 de ani de detenţie dintre care a executat şase ani. După eliberare nu mai are dreptul de a-si exercita profesia. Lucrează ca muncitor în fabrică, până la pensionare. Moare în 25 noiembrie 1978 la Miercurea Ciuc.

alt

 

 

Numele şi personalitatea lui Opra Benedek nu au rămas necunoscute în viaţa sătească, întrucât rudeniile, cunoscuţii şi elevii trăiesc aici. Auzirea numelui în majoritatea cazurilor are un ecou pozitiv, dar se aud şi semnificaţii ca „... 1958 ei ar fi vrut explodarea fabricii din Braşov.” Nici cincizeci de ani nu au fost de ajuns ca localnicii să afle adevărul.

Şi în ziua de astăzi se aud vorbele fostei demagogii, şi urmele dărâmării sufleteşti. Despre revoluţia maghiară din 1956, şi despre întâmplările din Transilvania nu se ştie nimic în comunitate, deşi în împrejurime abia sunt sate, care să nu aibă eroi din 56, hărţuiţi şi sacrificaţi. În satul vecin Sânzeni, parohul Pál Gyula. Amintirea lor este evocată de stâlpul funerar din lemn sculptat din 1956.

MOARA LUI LUCA

alt

alt

Pe lângă valea pârâului Cașin, într-un peisaj pitoresc se află moara lui Lukács. Morarii au efectuat un baraj pe acest pârâu, formând astfel o mică cascadă. Interesant de menţionat este faptul că, în trecut, apa pârâului a fost folosită pentru producerea curentului electric.

 

În partea de sud-est al Transilvaniei, în depresiunea din curbura Carpaţilor, la Trei Scaune (Kézdi-Orbai Sepsi) se află Valea Seacă. Între anii 1940 – 1944 încă aparţinea Ungariei. De la centrul Trei Scaune de Sus, Târgu Secuiesc, aproximativ la zece kilometri, la poalele muntelui Torja, la 622 m deasupra nivelului mării, se află pe malul drept al apei Caşin. Regiunea a fost locuită încă din neolitic. La vest de muntele Torja cetatea din pământ s-a construit cu aproximativ 3.500 de ani în urmă. În partea de nord-est pe locul numit dunga cetăţii (Várbérc) au apărut urmele fortificaţiei din neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului, care dovedesc urmele populaţiei. Prima menţionare a satului datează din anul 1311, atunci când Kézdy Balázs şi-a lăsat proprietatea lui de la Valea Seacă fiilor lui Opur János prin testament.

Acest document denumeşte această aşezare ca Valea Seacă. În acest timp, în satul de sub muntele Sac trăiau liber pecenegi care se luptau sub acelaşi steag cu secuii. Pecenegii - bissenuşii – sunt amintiţi într-un document datat în 1324, pe care cu o forţă imensă Apori au pus iobăgie. Atunci s-a împărţit satul la comitatul Alba de Sus până în 1876, când "s-a încorporat la comitatul Trei Scaune." Întemeierea Bisericii de la Valea Seacă în visitationis decretum (1823) s-a stabilit la 1620. De atunci Valea Seacă e mater, şi Petriceni e sat comunal.

O fostă biserică a satului a stat în valea pârâului Talangă, în apropierea actualei biserici. În 1798, o parte din baze religioase, o parte din cheltuiala comunei au ajutat la construirea noii biserici. Protectorul poate fi văzut pe altar, Sfântul Apostol Bartolomeu. Hramul satului este pe 24 august,de ziua Sfântului Bartolomeu. Populaţia din Valea Seacă a primit cu entuziasm ideile revolutiei din 1848-1849. Lupta anti-habsburgică a oamenilor protejează patria lor, ei luând arma pentru câştigarea unor drepturi şi realizări, după cum se menţionează în Cernatul de Jos, precum emanciparea iobagilor, egalitatea în faţa legii şi împărţirea sarcinilor.

Pentru aceste idei, pentru care se luptau la acel moment în Europa forţele cele mai progresiste sociale, din sacrificiu, şi-au dat viaţa nouă santinele din Valea Seacă. Amintirea lor este păstrată în centru, prin Monumentul Eroilor din faţa bisericii. Valea Seacă a suferit foarte mult în ambele războaie mondiale datorită amplasării geografice. Teatru de luptă interioară, fiind o margine de graniţă, ostaşii au luat şi au consumat toate produsele alimentare şi furajele. La sfârşitul războiului, haosul era total. În Memoria victimelor Primului Război Mondial, în 1928 s-a înălţat un monument de către comunitatea satului. În 1968, la noua înpărţire a judeţelor se transformă fundamental harta administrativă a Transilvaniei. Valea Seacă s-a ataşat la Sânzieni, o comună mare din vecinătate.

Din pricina mecanizării agriculturii s-a eliberat forţa de muncă care a avut ca alternative industria uşoară şi grea. Mulţi sunt la lucru în fabrici construite la Târgu Secuiesc (fabrică de pantaloni, amidon, fabrică de şuruburi, fabrică de izolatoare, fabrică de piese de tractor). Fac navetă, apoi începe exodul. După 1989, s-a schimbat radical viaţa localităţii. Se elimină economia colectivă şi oamenii primesc înapoi averile de pământ.

Fabricile au fost privatizate, dar multe dau faliment. De la o zi la alta rămâne fără loc de muncă un procent semnificativ al populaţiei care se retrage acasă şi începe să trăiască din terenurile străvechi cultivate. Populaţia satului ce merită o soartă mai bună luptă cu tenacitate pentru nivelul de trai. Se restabileşte composesoratul aşezării. Biserica recuperează posesia clădirii şi a proprietăţii. Se construieşte o moară nouă în apropierea celei vechi, unde se macină şi din satele vecine. În sat funcţionează o brutărie, produsele sale fiind vândute în sat şi la Târgu Secuiesc. Încetează migraţia şi in ultimii ani şi declinul populaţiei.